Despre ciclul Tărâmului Pur Sukhāvatī

Sukhāvatī
Reprezentare a Tărâmului Pur Sukhāvatī

Sutrele (sau discursurile) Divinului Buddha Śakyamuni despre Divinul Buddha Amitābha sunt considerate printre cele mai preţioase şi mai de ajutor învăţături din Dharma. Pe baza lor au luat naştere şcoli care de multe ori au drept singur scop studierea acestor Sutre, şi aplicarea cât mai corectă, mai îndelungată şi mai intensă a practicilor indicate în ele.

Scopul final al acestor practici este naşterea, imediat după terminarea acestei vieţi, în Tărâmul-Buddha numit Sukhāvatī, un tărâm absolut extraordinar, de o măreţie inimaginabilă, şi care a fost creat de către Divinul Buddha Amitābha. Aşa cum spune în aceste Sutre Divinul Buddha Śakyamuni, naşterea în acest tărâm se obţine extrem de uşor: este suficientă gândirea nedistrasă de zece ori la Divinul Buddha Amitābha şi la Sukhāvatī, cu dorinţa de renaşte acolo, precum şi evitarea unor fapte deosebit de rele, enumerate în clar, pentru ca Divinul Buddha Amitābha să vină în momentul morţii la fiinţa care l-a invocat, şi să îi asigure naşterea în Tărâmul său Pur. Aşadar, pregătirea minimală durează sub un minut, şi are ca efect renaşterea în Sukhāvatī.

În limba sanscrită, "Sukhāvatī" înseamnă aproximativ "complet plin cu bucurie". Acest Tărâm Pur nu este o lume obişnuită, nu a apărut de exemplu în acelaşi mod cum apare un sistem solar, ci a fost creat de către un Buddha, de către Tathāgata Amitābha. De aceea, caracteristicile sale diferă complet de orice lume şi de orice paradis, singurele "asemănări" fiind de fapt un mod de a indica ceva care nici măcar nu poate fi imaginat, fiind cu mult prea extraordinar pentru a fi pe înţelesul fiinţelor ignorante, obişnuite cu suferinţa, cu nepermanenţa, cu eşecul, şi aşa mai departe.

Sukhāvatī este alcătuit în totalitate numai din "materiale" miraculoase, cu proprietăţi extraordinare, şi cu un aspect mai mult decât încântător. Durata de existenţă a acestui Tărâm este infinită, aşa cum este şi durata de viaţă a Divinului Buddha Amitābha, care rezidă acolo, şi a tuturor locuitorilor din el, fără nicio excepţie, alta decât propria dorinţă de a pleca de acolo pentru a ajuta alte fiinţe, conform unor aspiraţii anterioare. În Sukhāvatī lipsesc complet cauzele pentru suferinţă, şi până şi noţiunea de suferinţă este necunoscută. Locuitorii săi au parte numai şi numai de bucurii, plăceri, satisfacţii şi încântări.

Orice fiinţă născută acolo devine imediat, spontan, un Bodhisattva ireversibil, adică ajunge direct la ultimul nivel de realizare dinainte de Buddhaitate. În Samsara, acest lucru se realizează într-un interval de timp incredibil de lung, în foarte multe ere cosmice, şi cu eforturi extrem de mari. În afară de Buddhaitate, aceasta este cea mai mare realizare pe care o poate atinge o fiinţă, şi înseamnă şi asigurarea că acea fiinţă va atinge categoric Buddhaitatea. De asemenea, aceasta este cea mai mare realizare pe care o obţine o fiinţă atunci când se naşte în Sukhāvatī, iar Divinul Buddha Amitābha i-o pune la dispoziţie în urma a zece recitări ale numelui său, sau în urma a gândirii de zece ori la dânsul, cu dorinţa de a se naşte în Sukhāvatī. Aceasta ne poate oferi o imagine vagă a puterii infinite şi a compasiunii inconceptibile a lui Tathāgata Amitābha, care face ca până şi o fiinţă până atunci foarte ignorantă să atingă acest nivel extraordinar de realizare.

Până şi această realizare este un motiv arhisuficient pentru a ne dori naşterea în Sukhāvatī însă, ca şi cum nu ar fi de ajuns, Tathāgata Amitābha oferă tuturor fiinţelor născute în Sukhāvatī o durată de viaţă infinită, un corp nemuritor şi indestructibil (nici măcar accidental), care nu îmbătrâneşte, care nu simte foamea şi setea, care nu se îmbolnăveşte niciodată, şi de asemenea le înzestrează pe toate şi cu puteri extraordinare.

Orice fiinţă din Sukhāvatī obţine instantaneu orice obiect dorit, se poate scălda în orice iaz extraordinar din acel Tărâm Pur, se poate delecta cu muzici paradisiace, cu mirosuri de flori inimaginabil de rafinate, cu orice mâncăruri, îmbrăcăminte şi podoabe doreşte, şi imediat ce le doreşte. De asemenea, orice fiinţă din Sukhāvatī poate călători nestingherită oriunde doreşte, poate auzi orice învăţătură din Dharma doreşte, poate vizita oricâţi Buddhaşi doreşte, le poate asculta învăţăturile şi le poate oferi orice şi oricâte ofrande doreşte, aceste ofrande fiind făcute să apară instantaneu, la dorinţa fiinţei, de către puterea şi compasiunea lui Tathāgata Amitābha. Prin puterea acelor ofrande şi activităţi de venerare a Buddhaşilor, acea fiinţă acumulează imens de multe merite.

O fiinţă poate sălăşlui în Sukhāvatī oricât doreşte, chiar şi la infinit. Singurul mod în care existenţa ei în Sukhāvatī încetează este dacă fiinţa doreşte acest lucru. Din acest punct de vedere, plecarea (sau "moartea") ei, care este complet facultativă, se poate face în două contexe:

Aşadar, naşterea în Tărâmul-Buddha Pur al Divinul Buddha Amitābha are numai şi numai avantaje şi beneficii, şi încă extraordinare. Nu există niciun dezavantaj, nu este nimic de dat "la schimb", niciun Buddha nu face asemenea activităţi caracteristice fiinţelor ignorante. Un Buddha nu mai are nici ignoranţă şi nici intenţii rele de niciun fel - acestea au încetat definitiv încă de când a devenit un Bodhisattva ireversibil.

Aceasta este o foarte palidă descriere a extraordinarului Buddha Amitābha şi a Tărâmului său Pur creat de El. Pentru descrieri mai precise, vă invit să citiţi cele două Sutre traduse aici.

Ca o notă, deşi naşterea în Sukhāvatī este asigurată categoric chiar şi prin acea repetare de zece ori descrisă mai sus, orice fiinţă care doreşte să renască în Sukhāvatī poate face aceste repetări de mult mai multe ori, şi îşi poate dedica meritele apărute din faptele bune, virtuoase, pe care le face, pentru renaşterea acolo. De asemenea, faptul că o fiinţă are asigurată renaşterea în Sukhāvatī nu înseamnă că aceasta nu trebuie să mai urmeze Dharma, să îşi cultive înţelepciunea şi virtuţile, să acumuleze merite, şi aşa mai departe. Dimpotrivă, având această asigurare extraordinară ea ar trebui să se simtă şi mai încurajată să facă eforturi pentru a atinge Buddhaitatea, chiar şi înainte de a se naşte în Sukhāvatī.