Învăţăturile despre Perfecţiunea Înţelepciunii-Cunoaştere

Prajñāpāramitā Sutra scrisă cu cerneală de aur
Prajñāpāramitā Sutra scrisă cu cerneală de aur


Ciclul de discursuri despre Prajñāpāramitā (adică despre perfecţiunea înţelepciunii-cunoaştere) este considerat ca fiind cel mai profund din întreaga Dharma.

A realiza Realitatea, sau convenţional vorbind a realiza faptul că dharmele nu apar de fapt, că nu are loc apariţie (sau producere), înseamnă atingerea stării de ireversibilitate de la Trezirea Perfectă, înseamnă că fiinţa care realizează acest lucru va deveni un (sau o) Buddha într-un interval finit de timp.

"A sălăşlui în prajñāpāramitā" înseamnă şi a nu avea niciun fel de percepţii, adică a nu avea niciun fel de imaginări, niciun fel de suprapuneri, de închipuiri, şi înseamnă a cunoaşte în mod direct Realitatea, aşa cum este ea. Percepţiile nu încetează pentru că ar fi suprimate prin vreo metodă ci pentru că, prin realizarea adevărului, apare înţelegerea directă că dharmele nu sunt de fapt producere, ca nu sunt produse, că nu apar, şi că apariţia dharmelor era doar un proces de imaginare, apărut dependent la rândul său. Desigur, aceasta este o descriere foarte palidă, şi vă invit să citiţi aceste Sutre pentru a înţelege mai bine ceea ce încerc să indic.

Deşi Realitatea poate fi indicată, de exemplu prin noţiuni cum ar fi nepermanenţa, suferinţa, non-sinele, lipsa semnelor, lipsa esenţei (vacuitatea), apariţia dependentă sau non-apariţia, aceasta de fapt este indescriptibilă, inconceptibilă, ne-imaginabilă. Ea nu este un "mister", sau ceva "ascuns", ci pur şi simplu este, printre altele, şi absenţa oricărei închipuiri, a oricărei "suprapuneri" a ceva imaginat, peste ea. O fiinţă nu se poate "gândi" la Realitate, deoarece gândirea este un proces de imaginare, iar realitatea nu este ceva imaginar. De aceea, Trezirea se obţine prin realizarea directă (nu doar intelectuală) a adevărului indicat de noţiunile enumerate anterior, realizare care se face prin efort, la început analitic şi apoi transcendent (adică în absenţa oricărei închipuiri).

A deveni Buddha se poate descrie şi ca a realiza complet adevărul non-apariţiei (sau al non-producerii) şi a realiza toate acumulările de merit, deşi această descriere este desigur vagă şi insuficientă.

Dată fiind importanţa extremă a înţelegerii precise a acestor învăţături (deoarece efectul final al înţelegerii este starea de Buddha, adică încetarea completă a suferinţei, acumularea tuturor perfecţiunilor, precum şi capacitatea neobstrucţionată de a ajuta toate celelalte fiinţe), nu m-am rezumat doar la a traduce Sutrele ci am şi realizat o prefaţă cu rol de introducere la varianta de 8.000 de versete, precum şi numeroase adnotări care pot să uşureze înţelegerea celor patru variante traduse. În realizarea acestor comentarii m-am bazat pe învăţăturile lui Ārya Nāgārjuna.